CREDINTA.MyForum.ro :: ECCLESIASTUL - Vizualizare subiect 24 pe doruciobanu.myforum.ro

Trimis: 12/11/2010 08:44

Această carte de filosofie poate fi asemuită cu marile lucrări muzicale ale lui Johan Sebastian Bach: ele sînt pline de prăbuşiri şi zvîrcoliri minore, dar se încheie întotdeauna cu înălţătoarele tonalităţi ale gamelor majore.
Solomon a scris această carte la bătrineţe, spre sfîrşitul vieţii lui, probabil în preajma anului 935 î.Cr.
Cei pesimişti s-au lăudat că au găsit în ea dovada inutilităţii căutărilor umane. Scepticii s-au agăţat de ea ca de o dovadă în sprijinul părerii că după moarte nu mai urmează nimic, ci doar o permanenţă nefiinţare. Alţii au citat-o atunci cînd au vrut să demonstreze că după moarte sufletul „doarme" şi nu este conştient de nimic în intervalul scurs între clipa morţii şi ceasul învierii. În afară de aceşti entuziaşti direct interesaţi, nu se găsesc, mai ales printre creştini prea mulţi oameni care să o citească excluzând să se mire ce caută ea în Biblie. Pentru mulţi oameni sinceri, textul Eclesiastului, atunci cînd nu contravine direct cu învăţătura Noului Testament, este cel puţin bizar şi greu de armonizat cu „întregul" Scripturii. Nădăjduim că rîndurile care urmează îi vor face pe mulţi să-şi schimbe părerea pe care o au despre conţinutul ei.

Autorul: Scutit de îndoială că autorul a fost împăratul Solomon. Cel ce scrie cartea se intitulează pe sine: „Fiul lui David, împăratul Ierusalimului" (Ecles. 1:1). Incursiunile autorului în poftele de tot felul (2:1-3), în realizări măreţe (2:4-6) şi într-o viaţă de bogăţie fără asemănare (2:7-10) îl identifică privat de echivoc pe Solomon.

Ca să stabilim de la început caracterul acestei cărţi trebuie să spunem că ea nu este o carte „inspirată" de Dumnezeu, dar că autorul ei a fost „inspirat" să o scrie. Nu trebuie să mergem în afara Bibliei ca să aflăm cum gîndeşte lumea. Dumnezeu a vrut ca să ne întîlnim cu gîndirea celor fără Dumnezeu chiar pe paginile Scripturii. Mai mult decît atît, El a vrut să fim în stare să ne confruntăm cu ea. Eclesiastul ne aşează înainte tot ceea ce mintea umană a reuşit să afle în căutările ei ulterior fericire şi după sensul real al existenţei. Argumentele utilizate în această carte nu sînt argumentele lui Dumnezeu, ci argumentele minţii umane. Aceasta explică pe perfect apariţia unor pasaje ca acelea din Ecl. 1:15; 2:24; 3:3, 4, 8, 11, 19, 20; 8:15 care sînt într-un contrast flagrant cu tot restul scrierilor sfinte. Solomon îşi descrie incursiunile vieţii lui în căutarea după sens şi valoare. Pentru început, el nu neagă, ci neglijează pur şi simplu măsură transcendentală, şi-şi direcţionează căutările înspre mulțimea ştiinţei (Ecl. 1:4-11), înspre societatea filosofiei (1:12-18), înspre lumea sexuală a plăcerilor: petreceri (Ecl. 2:1), băutură (Ecl. 2:3), realizări materiale măreţe (2:4-7), bogăţie şi muzică (2:8), soții (2:8). El încearcă rînd pe rînd: materialismul (Ecl. 2:12-26), fatalismul (Ecl. 3:1-15), deismul (Ecl. 3:1-4), religia naturii (Ecl. 5:1-8), avariţia (5:9-6:12) şi chiar moralitatea (7:1-11:8). Toate astea se dovedesc însă în final: „Deşertăciune a deşertăciunilor, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune şi goană mai târziu vînt!" (Ecl. l:2, 14).

Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Cuvîntul care caracterizează întreaga carte este „deşertăciune". Scopul nedeclarat al cărţii este acela de a demonstra zădărnicia căutării pe urmă fericire în domeniul existenţei vremelnice. Fericirea nu poate fi găsită dacă este căutată ca un scop în sine, pentru că ea nici nu există ca ceva de sine stătător. Fericirea este o situație care însoţeşte o anumită atitudine. Iar atitudinea aceasta este împlinirea voinţei veşnice a lui Dumnezeu. Este important că Eclasiastul împreunează apelul său pentru considerarea responsabilităţilor faţă de Dumnezeu de vîrsta tinereţii (!). Cine vrea să trăiască fericit este bine să nu repete căutările inutile ale Eclesiastului şi să înceapă din tinereţe să intre în „dimensiunea" ascultării de Dumnezeu.

„O deşertăciune a deşertăciunilor. Totul este deşertăciune!" (Ecl.l:2).

„Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui" (Ecl. 3:1).

„Funia împletită în trei nu se rupe uşor" (Ecl. 4:12b).

„Aruncă-ţi pîinea pe ape şi după multă vreme o vei găsi iarăşi!" (Ecl. 11:1).

„Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, pînă nu vin zilele cele rele şi pînă nu se apropie anii, cînd vei zice: „Nu găsesc nici o savoare în ei" (Ecl. 12:1).

„Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om" (Ecl. 12:13).
Mesajul cărţii: Acest mesaj ar putea fi rezumat în trei afirmaţii:

(1) Cînd observi viaţa umană cu ciclurile ei aparent lipsite de semnificaţie (Ecl.l:4-11) şi cu paradoxurile ei inexplicabile (4:1; 7:15; 8:8), ajungi neapărat la convingerea că totul este lipsit de sens şi de semnificaţie, fiindcă este imposibil să găseşti în toate măcar un solitar scop în jurul căruia să-ţi organizezi existenţa.

(2) Cu toate acestea, îţi dai seama că este bine ca viaţa să fie trăită din plin, căci este un dar pe care ţi l-a făcut Dumnezeu (3:12-13; 3:22; 5:18-19; 8:15; 9:7-9), numai că trebuie să trăieşti cu vigilență ştiind că...

(3) vei da socoteală Făcătorului tău în ziua în care te va chema la judecată (3:16-17; 12:14).

Nu vă lăsaţi păcăliţi de cei care spun că n-avem necesitate de Eclesiastul în Biblie şi că standardul spiritual al cărţii este mult sub nivelul Noului Testament. Lumea de azi este umplută de „înfumuraţi super-spirituali" cu iz de superioritate care cad mereu în aceleaşi capcane, repetă mereu aceleaşi căutări iluzorii şi gustă mereu aceleaşi dezamăgiri amare ale păcatului. Toate acestea din pricină că ei n-au citit niciodată o carte atît de scandalos de sinceră ca aceasta şi pentru că ei n-au avut ocazia să asculte un predicator atît de revoltător de onest ca acest Kohelet din vechime.

Ecclesiastul 1

1. Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege in Ierusalim.

2. Desertaciunea desertaciunilor, zice Ecclesiastul, desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni!

3. Ce folos are omul din toata truda lui cu care se trudeste sub soare?

4. Un neam trece si altul vine, dar pamantul ramane totdeauna!

5. Soarele rasare, soarele apune si zoreste catre locul lui ca sa rasara iarasi.

6. Vantul sufla catre miazazi, vantul se intoarce catre miazanoapte si, facand roate-roate, el trece neincetat prin cercurile sale.

7. Toate fluviile curg in mare, dar marea nu se umple, caci ele se intorc din nou la locul din care au plecat.

8. Toate lucrurile se zbuciuma mai mult decat poate omul sa o spuna: ochiul nu se satura de cate vede si urechea nu se umple de cate aude.

9. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, si ceea ce s-a intamplat se va mai petrece, caci nu este nimic nou sub soare.

10. Daca este vreun lucru despre care sa se spuna: "Iata ceva nou!" aceasta a fost in vremurile stravechi, de dinaintea noastra.

11. Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost inainte, si tot asa despre cei ce vor veni pe urma; nici o pomenire nu va fi la urmasii lor.

12. Eu Ecclesiastul am fost regele lui Israel in Ierusalim.

13. Si m-am sarguit in inima mea sa cercetez si sa iau aminte cu intelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca sa se chinuiasca intru el.

14. M-am uitat cu luare aminte la toate lucrarile care se fac sub soare si iata: totul este desertaciune si vanare de vant.

15. Ceea ce este stramb nu se poate indrepta si ceea ce lipseste nu se poate numara.

16. Grait-am in inima mea: Cu adevarat am adunat si am strans intelepciune - mai mult decat toti cei care au fost inaintea mea in Ierusalim caci inima mea a avut cu belsug intelepciune si stiind.

17. Si mi-am silit inima ca sa patrund intelepciunea si stiinta, nebunia si prostia, dar am inteles ca si aceasta este vanare de vant,

18. Ca unde este multa intelepciune este si multa amaraciune, si cel ce isi inmulteste stiinta isi sporeste suferinta.

Ecclesiastul 2

1. Graiam inimii mele: "Vino sa te ispitesc cu veselia si sa te fac sa gusti placerea!" Si iata ca si aceasta este desertaciune.

2. "E nebunie!" am zis despre ras. Si despre veselie: "La ce poate sa foloseasca!"

3. Am cugetat apoi in inima mea, sa desfatez trupul meu cu vin - pe cand cugetul meu umbla dupa intelepciune si cerceta nebunia - pana ce voi vedea ceea ce este bun pentru fiii oamenilor sa faca sub cer in vremea vietii lor.

4. Am inceput lucrari mari: am zidit case, am sadit vii,

5. Am facut gradini si parcuri si am sadit in ele tot felul de pomi roditori;

6. Mi-am facut iazuri, ca sa pot uda din ele o dumbrava unde cresteau copacii;

7. Am cumparat robi si roabe si am avut feciori nascuti in casa, întocmai si turme de vite, si oi fara de numar, mai mult decat toti cei care au fost inaintea mea in Ierusalim.

8. Am strans aur si argint si numar mare de regi si de satrapi; am adus cantareti si cantarete si desfatarea fiilor anului mi-am agonisit: o printesa si alte printese.

9. Am fost mare si am intrecut pe toti cei ce au trait inaintea mea in Ierusalim si intelepciunea a ramas cu mine.

10. Si tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte si n-am oprit inima mea de la nici o veselie, caci inima mea s-a bucurat de toata osteneala mea, si aceasta mi-a fost porțiunea din toata munca mea.

11. Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au facut mainile mele si la truda cu care m-am trudit ca sa le savarsesc si iata, totul este desertaciune si vanare de vant si fara nici un folos sub soare.

12. Si mi-am intors privirea sa vad intelepciunea, nebunia si prostia. Caci ce poate sa faca un om de rand peste ceea ce a facut un rege?

13. Atunci m-am incredintat ca intelepciunea are intaietate asupra nebuniei tot atat cat are lumina asupra intunericului.

14. Inteleptul are ochii in cap, iar nebunul merge intru intuneric. Dar am știut si eu ca aceeasi soarta vor avea toti.

15. Deci am zis in inima mea: "Aceeasi soarta ca si cel nebun avea-voi si eu; atunci la ce imi foloseste intelepciunea?" Si am zis in mintea mea ca si aceasta este desertaciune.

16. Caci pomenirea celui intelept ca si a celui nebun nu este vesnica, fiindca in zilele ce vor veni amandoi vor fi uitati; atunci inteleptul moare ca si nebunul.

17. Drept aceea am urat viata, caci rele sunt cele ce se fac sub soare; si totul este desertaciune si vanare de vant.

18. Si am urat toata munca pe care am muncit-o sub soare, fiindca voi lasa-o omului care va veni dupa mine.

19. Si cine stie daca el va fi intelept sau nebun! Si el va face ce va gasi cu cale din tot lucrul cu care m-am trudit si m-am chibzuit sub soare! Si aceasta este desertaciune!

20. Si am inceput sa ma las deznadejdii pentru toata munca cea de sub soare,

21. Caci un om care a pus in lucrul lui intelepciune si stiinta si a avut izbanda, il imparte cu cel care n-a lucrat. Si aceasta aste desertaciune si un rau nespus de mare.

22. Oare, ce-i ramane omului din toata munca lui si din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare?

23. Toate zilele lui nu sunt decat suferinta si indeletnicirea lui nu-i decat necaz; nici chiar noaptea n-are odihna inima lui. Si aceasta este desertaciune!

24. Nimic nu este mai bun pentru om decat sa manance si sa bea si sa-si desfateze sufletul cu multumirea din munca sa. Si am vazut ca si aceasta vine numai din mana lui Dumnezeu.

25. Cine poate oare sa manance si sa bea fara sa multumeasca Lui?

26. Omului care este bun inaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu ii da intelepciune, stiinta si bucurie, iar pacatosului ii da sarcina sa adune si sa stranga pentru a da celui ce este bun in fata lui Dumnezeu. Si aceasta este desertaciune si vinare de vant!

Ecclesiastul 3

1. Pentru orice lucru este o clipa prielnica si vreme pentru orice indeletnicire de sub cer.

2. Vreme este sa te nasti si vreme sa mori; vreme este sa sadesti si vreme sa smulgi ceea ce ai sadit.

3. Vreme este sa ranesti si vreme sa tamaduiesti; vreme este sa darami si vreme sa zidesti.

4. Vreme este sa plangi si vreme sa razi; vreme este sa jelesti si vreme sa dantuiesti.

5. Vreme este sa arunci pietre si vreme sa le strangi; vreme este sa imbratisezi si vreme este sa fugi de imbratisare.

6. Vreme este sa agonisesti si vreme sa prapadesti; vreme este sa pastrezi si vreme sa arunci.

7. Vreme este sa rupi si vreme sa cosi; vreme este sa taci si vreme sa graiesti.

8. Vreme este sa iubesti si vreme sa urasti. Este vreme de razboi si vreme de pace.

9. Care este folosul celui ce lucreaza intru osteneala pe care o ia asupra-si?

10. Am vazut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca sa se zbuciume.

11. Toate le-a facut Dumnezeu frumoase si la timpul lor; El a pus in inima lor si vesnicia, dar fara ca omul sa poata intelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la inceput pana la sfarsit.

12. Atunci mi-am dat cu socoteala ca nu este fericire decat sa te bucuri si sa traiesti bine in timpul vietii tale.

13. Drept aceea daca un om mananca si bea si traieste bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.

14. Atunci mi-am dat seama ca tot ceea ce a facut Dumnezeu va tine in veac de veac si nimic nu se poate adauga, nici nu se poate micsora si ca Dumnezeu lucreaza asa ca sa ne temem de fata Lui.

15. Ceea ce este a mai fost si ceea ce va mai fi a fost in alte vremuri; si Dumnezeu cheama iarasi aceea ce a lasat sa treaca.

16. Dar am mai vazut sub soare ca in locul dreptatii este faradelegea si in locul celui cucernic, cel nelegiuit.

17. Si am gandit in inima mea: "Dumnezeu va judeca pe cel drept ca si pe cel nelegiuit", caci este vreme pentru orice punere la cale si pentru indiferent ce fapta.

18. si am zis iar in inima mea despre fiii oamenilor: "Dumnezeu a oranduit sa-i incerce, ca ei sa-si dea seama ca nu sunt decat dobitoace".

19. Caci soarta omului si soarta dobitocului este aceeasi: cum ar fi moare unul, moare si celalalt si toti au un singur duh de viata, iar omul nu are nimic mai mult decat dobitocul. Si totul este desertaciune!

20. Amandoi merg in acelasi loc: amandoi au iesit din pulbere si amandoi in pulbere se intorc.

21. Cine stie daca duhul omului se urca in sus si duhul dobitocului se coboara in jos catre pamant?

22. Si mi-am dat seama ca nimic nu este mai de pret pentru om decat sa se bucure de lucrurile sale, ca aceasta este bucată lui, fiindca cine ii va da lui vigoare sa mai vada ceea ce se va intampla in urma lui?

Ecclesiastul 4

1. Si iarasi am luat aminte la toate silniciile care se savarsesc sub soare. Si iata lacrimile celor apasati si nimeni nu era care sa-i mangaie, iar in mana celor silnici toata asuprirea si nici un mangaietor nu se gasea!

2. Si am fericit pe cei ce au murit in vremi stravechi mai mult decat pe cei vii care sunt acum in viata.

3. Iar mai fericit si decat unii si decat altii este cel ce n-a venit pe lume, cel care n-a vazut faptele cele rele care se savarsesc sub soare.

4. Si am vazut ca toata stradania si toata izbanda omului la lucru nu este decat pizma unuia fata de altul. Si aceasta este desertaciune si vanare de vant!

5. Nebunul sta cu mainile in san si isi mananca singur momentul zicand:

6. "Mai de pret este un pumn plin de odihna decat doi pumni plini de truda si de vanare de vant".

7. Si iarasi am vazut o nepotrivire sub soare:

8. Este cate un om care este stingher si care nu are nici copil, nici frate si totusi lucrul nu-l mai sfarseste si ochii lui nu se mai satura de bogatie. Dar vine o vreme cand zice: "Pentru cine m-am trudit si am lipsit sufletul meu de traiul cel bun?" Si aceasta este desertaciune si rea indeletnicire.

9. Mai fericiti sunt doi laolalta decat unul, fiindca au rasplata buna pentru munca lor;

10. Caci daca unul cade, il scoala tovarasul lui. Dar vai de cel singur care cade si nu este cel de-al doilea ca sa-l ridice!

11. Asemenea cand doi se culca se incalzesc, iar unul cum s-ar putea incalzi?

12. Si daca unul este luat fara de veste, cel de-al doilea sare pentru el; caci sfoara pusa in trei nu se rupe degraba.

13. Mai de pret este un copil sarman si intelept decat un rege batran si nebun, care nu mai este in dispoziție sa asculte de sfaturi;

14. Caci el poate sa iasa din inchisoare ca sa domneasca, desi s-a nascut sarac in tara celuilalt.

15. Vazut-am pe toti cei vii care merg sub soare imbulzindu-se langa tanarul care va sta in locul regelui ca mostenitor.

16. Si nu se mai sfarsea poporul in fruntea caruia era; totusi urmasii lui nu se vor bucura de el. Si aceasta este desertaciune si vanare de vant.

Ecclesiastul 5

1. Ia seama la picioarele tale cand te duci in templul Domnului. Daca te apropii sa asculti este mai bine, decat sa aduci jertfa nebunilor, caci ei nu stiu decat sa faca rau.

2. Nu te grabi sa deschizi gura ta si inima ta sa nu se pripeasca sa scoata o vorba inaintea lui Dumnezeu, ca Dumnezeu este in ceruri, iar tu pe pamant; pentru aceasta sa fie cuvintele tale putine.

3. Visurile vin din multele griji, iar glasul celui nebun din multimea de vorbe.

4. Daca ai facut un juramant lui Dumnezeu, nu pierde din vedere sa-l implinesti, ca nebunii nu au nici o trecere; tu insa implineste ce ai fagaduit.

5. Mai bine sa nu fagaduiesti decat sa nu implinesti ce ai fagaduit.

6. Nu ingadui gurii tale sa traga spre pacat trupul tau si inaintea trimisului lui Dumnezeu nu spune: "A fost o ratacire!" Pentru ce sa Se manie Dumnezeu de cuvantul tau si sa nimiceasca lucrul mainilor tale?

7. Caci din multimea grijilor se nasc visele si desertaciunile din prea multe cuvinte. De aceea, teme-te de Dumnezeu!

8. Daca vezi asuprirea celui sarac si obijduirea dreptului si a dreptatii in cetate, nu te mira de lucrul acesta, caci peste cel mare este unul mai mare, iar Cel Atotputernic vegheaza peste toti.

9. Totusi este un folos pentru tara si anume: un rege care sa poarte grija muncii pamantului.

10. Cine iubeste banii nu se va satura de bani, iar cel ce iubeste bogatia nu va avea parte de rodul ei. Si aceasta este desertaciune!

11. Cand se inmultesc averile, sporesc si cei ce le mananca si ce folos are stapanul lor ca numai le vede?

12. Dulce este somnul lucratorului, fie ca mananca mult, fie ca mananca putin, dar belsugul bogatului nu-i da ragaz sa doarma.

13. Este un rau cumplit pe care l-am vazut sub soare: bogatii puse la o parte de stapanul lor pentru a lui nenorocire.

14. Si daca bogatia se pierde dintr-o intamplare nenorocita si el are un copil, acestuia nu-i ramane nimic in mina.

15. Precum a iesit din pantecele maicii sale, gol se va duce, asa cum a venit, si pentru munca lui el nu va primi nimic, ca sa poata lua in mana lui.

16. Si aceasta este o intamplare nenorocita, ca sa se duca asa cum a venit; si ce folos ca i-a fost munca in vant?

17. Mai mult inca, toata viata lui este intuneric si suparare, necaz peste fire si boala si durere!

18. Cu adevarat iata ceea ce am vazut ca este bine si frumos: sa manance si sa bea si sa traiasca omul bine din tot lucrul cu care se trudeste sub soare in vremea vietii daruite lui de Dumnezeu, caci aceasta este partea lui.

19. Si ori de cate ori Dumnezeu da omului bogatii si bunuri si ii ingaduie sa manance si sa-si ia partea lui si sa se bucure de munca lui, acesta este un dar de la Dumnezeu;

20. Caci el nu se gandeste prea mult la zilele vietii lui, fiindca Dumnezeu il sine prins cu bucuria inimii lui.
Capitolul urmator
Capitolul precedent

Ecclesiastul 6

1. Este un rau pe care l-am vazut sub soare si care apasa greu asupra omului;

2. Omului caruia Dumnezeu i-a dat averi si bunuri, iar sufletului lui nu-i lipseste nimic din ceea ce ar putea sa doreasca, Dumnezeu nu-i ingaduie insa sa se bucure de ele, ci un strain le va manca. Iata o desertaciune si un rau nespus de mare!

3. Daca un om ar fi sa aiba o suta de fii si sa traiasca multi ani si numeroase sa fie zilele anilor sai, daca nu s-a saturat sufletul lui de bine si el nu are loc de ingropare zic: "Chiar si fatul lepadat e mai fericit decat el!"

4. A venit in zadar si se duce in intuneric si in intuneric numele lui va fi invaluit;

5. Nici n-a vazut, nici n-a cunoscut soarele, si fatul lepadat a avut mai multa odihna decat omul acesta.

6. Si daca ar fi trait de doua ori cate o mie de ani si nu s-a bucurat de fericire, oare nu toti se duc in acelasi loc?

7. Toata munca omului este pentru gura lui si cu toate acestea pofta lui nu e astamparata.

8. Caci ce are inteleptul mai mult decat nebunul? Ce folos are saracul care stie sa se poarte inaintea celor vii?

9. Mai bine sa te uiti cu ochii decat sa pribegesti cu dorinta. Si aceasta este desertaciune si vinare de vant!

10. La tot ce isi ia fiinta i s-a hotarat numele de mai inainte; se stie ce va fi omul; el nu poate sa intre in pricina cu cel ce este mai tare decat el.

11. Cu cit se spun mai multe cuvinte, cu atat este mai multa desertaciune. Ce folos trage omul?

12. Caci cine stie ce este de folos pentru om in viata, in vremea zilelor sale de nimicnicie pe care le trece asemenea unei umbre? Si cine va spune mai dinainte omului ce va fi dupa el sub soare?

Ecclesiastul 7

1. Mai de pret este un nume bun decat untdelemnul cel binemirositor si ziua mortii decat ziua nasterii.

2. Mai bine este sa mergi in casa de plans, decat sa te duci in casa de ospat, caci acolo se vede sfarsitul omului si cine il vede pune la inima.

3. Mai bun este necazul decat rasul, caci intristarea fetei este buna pentru inima.

4. Inima celor intelepti este in casa cea cu tanguire, iar inima celor nebuni in casa veseliei.

5. Mai degraba sa auzi certarea unui intelept, decat sa asculti cantecul celor nebuni;

6. Ca precum este paraitul spinilor sub caldare, tot asa este si rasul celui nebun. Si aceasta este desertaciune!...

7. Caci asuprirea poate sa faca nebun pe un intelept, si mita strica inima.

8. Mai bun este sfarsitul unui lucru decat inceputul lui; mai de pret este un duh rabdator decat un duh semet.

9. Nu te grabi sa te intarati intru duhul tau, pentru ca mania salasluieste in sanul celor nebuni.

10. Nu spune niciodata: "Cum se face ca zilele cele de altadata au fost mai bune decat acestea?" Caci nu din intelepciune intrebi una ca aceasta.

11. Intelepciunea este tot atat tie buna ca si o mostenire de folos celor ce vad soarele,

12. Ca asa este ocrotirea intelepciunii si a banului; dar folosul stiintei este ca intelepciunea tine cu viata pe stapanul ei.

13. Socoteste cu mintea faptele lui Dumnezeu; cine poate sa indrepte ceea ce El a strambat?

14. In zi de fericire fii bucuros, iar in zi de nenorocire gandeste-te ca Dumnezeu a facut si pe una si pe cealalta, asa ca omul sa nu descopere nimic din cele viitoare.

15. Aceste doua lucruri le-am vazut eu in zilele nimicniciei mele: este cate un drept, care piere intru dreptatea lui, si este cate un nelegiuit care traieste mereu in rautatea lui.

16. Nu fii drept peste masura si nu te arata prea intelept! Pentru ce vrei sa te nimicesti?

17. Nu fii nelegiuit pana la sfarsit si nu fii nici nebun; de ce sa mori inainte de timpul tau?

18. Este bine sa te tii de una si de cealalta sa nu te desfaci, ca cine se teme de Dumnezeu scapa din toate.

19. Intelepciunea da inteleptului mai multa putere decat au zece nerozi intr-o cetate.

20. Caci nu este om drept pe pamant care sa faca binele si sa nu pacatuiasca.

21. Nu lua aminte la toate vorbele pe care cineva le spune, ca nu cumva sa auzi ca sluga ta te graieste de rau;

22. Caci inima ta singura stie de cate ori si tu ai defaimat pe altii.

23. Toate acestea le-am incercat prin intelepciune si am zis: "Vreau sa fiu intelept!" dar intelepciunea a ramas departe de mine.

24. Ceea ce a fost este departe, si adanc, adanc! Cine poate acum sa-i dea de inteles?

25. Si eu m-am silit si inima mea a cercetat si a urmarit stiinta si intelepciunea si buna chibzuiala si mi-am dat seama ca rautatea este o nebunie, iar prostia este zanatica rautate.

26. Si am gasit femela mai amara decat moartea, pentru ca ea este o cursa, inima ei este un lat si mainile ei sunt catuse. Cel ce este bun inaintea lui Dumnezeu scapa, iar pacatosul este prins.

27. Iata ce am aflat, zice Ecclesiastul, si inca si altele ca sa pot descoperi intelesul,

28. Pe care sufletul meu l-a cautat si nu l-a aflat. Am gasit insa un om la o mie, dar n-am gasit nici o iubită din toate cate sant.

29. Dar iata numai ce am gasit: Dumnezeu a facut pe om drept, iar oamenii nascocesc multe viclesuguri.

Ecclesiastul 8

1. Cine este ca inteleptul si cine poate sa stie ca el talcuirea lucrurilor? Intelepciunea unui om ii lumineaza fata si asprimea fetei lui i se schimba.

2. Asculta de porunca regelui din pricina juramantului facut lui Dumnezeu.

3. Nu te grabi sa te departezi de fata lui. Nu starui in lucrul cel rau, ca ceea ce voieste face.

4. Cuvantul regelui este hotarator si cine poate sa-i spuna: "Ce faci?"

5. Celui ce asculta porunca nu i se va intampla nimic rau, ca inima unui om intelept va cunoaste timpul si judecata.

6. Pentru absolut orice lucru este un timp si o judecata; ca mare este nenorocirea care apasa asupra omului,

7. De vreme ce el nu poate sa stie mai dinainte ceea ce se va intampla. Oare, cine ii va da de stire ceea ce va fi cu el?

8. Omul nu este stapan pe duhul sau de viata, ca sa-l poata opri; la fel nu este stapan pe ziua mortii si in aceasta lupta nu incape amanare. Nelegiuirea nu va scapa pe cel care o savarseste.

9. Am vazut toate aceste lucruri si mi-am sarguit inima mea spre tot lucrul care se face sub soare intr-o vreme cand omul stapaneste pe altul spre nenorocirea lui.

10. Si am vazut pacatosi in mare cinste purtati la locul de odihna, pe cand cei ce lucrasera drept au fost izgoniti de la locul cel sfant si au fost uitati in cetate. Si aceasta este desertaciune!

11. Din pricina ca hotararea pentru pedepsirea rautatii nu este indeplinita de indata, pentru aceasta se umple de rautate inima oamenilor ca sa faca rau.

12. Dar desi pacatosul face rau de o suta de ori si isi lungeste zilele, eu stiu ca fericirea este a acelora care se tem de Dumnezeu si se sfiesc in fata Lui.

13. Fericirea nu va fi pentru cel fara de lege, care, asemenea umbrei, nu-si va lungi viata, fiindca el nu se teme de Domnul.

14. Este inca o nepotrivire care se petrece pe pamant, adica: sunt drepti carora li se rasplateste ca dupa faptele celor nelegiuiti si sunt pacatosi carora li se rasplateste ca dupa faptele celor drepti. Am zis ca si aceasta este inca o desertaciune!

15. Si am ridicat in slavi veselia, caci nu este nimic mai bun pentru om sub soare, decat sa manance, sa bea si sa se veseleasca. Numai de l-ar intovarasi la lucrul lui in tot timpul vietii pe care Dumnezeu i-o da sub soare!

16. Cand mi-am indreptat inima ca sa cunosc intelepciunea si sa patrund care este menirea omului pe pamant, caci nici zi, nici seară ochii lui nu vad somnul,

17. Atunci mi-am dat seama, privind lucrarea lui Dumnezeu, ca omul nu poate sa inteleaga toate cate se fac sub soare, dar se osteneste cautandu-le, fara sa le dea de rost; iar daca inteleptul crede ca le cunoaste, el nu poate sa le patrunda.

Ecclesiastul 9

1. Cu adevarat toate acestea le-am pus la inima si inima mea le-a vazut: ca cei drepti si cei intelepti impreuna cu toate faptele lor sunt in mina lui Dumnezeu. Nici macar iubirea, nici ura nu o cunoaste omul; ci totul este desertaciune inaintea oamenilor,

2. Caci toti au aceeasi soarta: cel drept ca si cel pacatos, cel bun ca si cel rau, cel curat ea si cel necurat, cel ce asigură jertfa ca si cel ce nu aduce, cel bun ca si cel rau, cel ce jura ca si cel ce cinsteste juramantul.

3. Este un mare rau in tot ceea ce se face sub soare, caci toti au aceeasi soarta si pe langa aceasta inima oamenilor este plina de rautate si nebunia in inima lor dainuieste toata viata lor si se duc in acelasi loc cu cei morti;

4. Oare cine va ramane in viata? Pentru toti cei vii este o nadejde, caci un caine viu este mai de pret decat un caine mort.

5. Cei vii stiu ca vor muri, dar cei morti nu stiu nimic si parte de rasplata nu mai au, caci numele lor a fost uitat.

6. Si dragostea lor, ura lor si pizma lor a pierit de mult si nu se vor mai bucura niciodata de ceea ce se face sub soare.

7. Du-te si mananca cu bucurie painea ta si bea cu inima buna vinul tau, pentru ca Dumnezeu este indurator pentru faptele tale.

8. Toata vremea vesmintele tale sa fie albe si untdelemnul sa nu lipseasca de pe capul tau!

9. Bucura-te de viata cu soția pe care o iubesti in toate zilele vietii tale celei desarte, pe care ti-a harazit-o Dumnezeu sub soare; caci aceasta este partea ta in viata si in mijlocul trudei cu care te ostenesti sub soare.

10. Tot ceea ce mana ta prinde sa savarseasca, fa cu hotarare, caci in locuinta mortilor in care te vei duce nu se afla nici fapta, nici punere la cale, nici stiinta, nici intelepciune.

11. Si iarasi am vazut sub soare ca izbanda in alergare nu este a celor iuti si biruinta a celor viteji, si painea a celor intelepti, nici bogatia a celor priceputi, nici faima pentru cei invatati, caci timpul si intamplarea intampina pe toti.

12. Ca omul nu stie nici macar vremea lui: intocmai ea si pestii care sunt prinsi in vicleanul navod, intocmai ca si pasarile in lat, asa sunt prinsi fara de veste oamenii in vremea de restriste, cand vine dintr-odata peste ei.

13. Si am mai vazut sub soare acest fapt de intelepciune care mi s-a parut intr-adevar mare:

14. A fost odata o cetate mica, locuita de oameni putini si impotriva ei a pornit un rege vestit, care a impresurat-o si a ridicat de jur imprejur intarituri puternice.

15. Intr-insa se afla un sarac intelept care a scapat cetatea prin intelepciunea lui si nimeni nu-si mai aduce aminte de acest om sarman.

16. Si am zis: "Mai buna este intelepciunea decat puterea; dar intelepciunea celui sarac este urgisita, si cuvintele lui nu sunt luate in seama".

17. Vorbele celui intelept spuse domol sunt mai ascultate decat strigatul unui stapan intre nebuni.

18. Intelepciunea este mai de pret decat armele de lupta; dar o singura greseala nimiceste mult bine.

Ecclesiastul 10

1. O musca moarta strica amestecul de untdelemn al celui ce pregateste miresme; putina nebunie strica pretul la multa intelepciune.

2. Inima celui intelept este la dreapta lui, iar inima celui nebun la stanga.

3. La fel celui nebun cand merge pe drum ii lipseste dreapta pricepere, iar toata lumea zice: "E nebun!"

4. Daca mania stapanitorului se ridica impotriva ta, nu te clinti din locul tau. Caci firea domoala inlatura mari neajunsuri.

5. Am mai luat seama la inca un rau de sub soare, ca o greseala care porneste de la stapanitor:

6. Nebunul este ridicat la dregatorii inalte, iar cei vrednici stau in locuri de jos.

7. Am vazut robi calari pe cai si capetenii mergand ca robii pe jos.

8. Cel ce sapa o groapa poate sa cada in ea si cel ce darama un zid poate fi muscat de sarpe.

9. Cel ce sfarama pietre se poate rani cu ele, iar cel ce despica lemne se primejduieste.

10. Daca o unealta s-a tocit si nu a fost ascutita, trebuie sa indoim puterile, dar intelepciunea are ca parte izbanda.

11. Daca sarpele musca inainte de a fi descantat, atunci descantatorul nu are nici un folos.

12. Graiurile gurii celui intelept sunt har, iar buzele celui nebun il doboara.

13. Inceputul cuvintelor gurii lui este prostia, iar sfarsitul graiului lui nebunie curata.

14. Nebunul sporeste vorbele. Omul nu stie ce va fi dupa el, caci cine ii va spune ce se va intampla dupa el?

15. Munca oboseste pe cel nebun; cine nu stie drumul nu poate sa se duca in cetate.

16. Vai de tine, tara, care ai un copil rege si capeteniile tale mananca dis-de-dimineata!

17. Fericita esti tu, tara, care ai rege un fecior de neam mare si capeteniile tale mananca la vreme, ca toti oamenii, si nu se dau la bautura.

18. Din pricina lenei, grinzile casei se lasa, iar cand stai cu mainile in sin, apa picura in casa.

19. Ospetele se fac pentru a gusta placerea; vinul inveseleste viata si banii raspund la toate.

20. Chiar in gandul tau nu blestema pe rege si in camara unde dormi nu defaima pe cel puternic; caci pasarile cerului pot sa duca un cuvant si neamul celor inaripate sa dea vorba ta pe fata.

Ecclesiastul 11

1. Arunca painea ta pe apa, caci o vei afla dupa multe zile.

2. Imparte o bucata in sapte si chiar in opt, caci nu stii ce nenorocire se poate intampla in tara.

3. Cand norii se umplu de ploaie, ei se desarta pe pamant. Si daca un capac cade la miazazi sau la miazanoapte, unde a cazut, acolo ramane.

4. Cel ce pazeste vantul nu seamana, si cel ce se uita la nori nu secera.

5. Dupa cum nu stii care este calea vantului, cum se intocmesc oasele in pantecele maicii, tot asa nu cunosti lucrarea lui Dumnezeu, care face toate.

6. Dis-de-dimineata seamana samanta si pana seara nu odihni mana ta, caci nu stii care va izbuti, aceasta sau aceea, sau daca amandoua sunt deopotriva de bune.

7. Si lumina este dulce si placut este ochilor sa priveasca soarele.

8. Chiar daca ar trai multi ani, omul sa se bucure de toate si sa-si aduca aminte de zilele cele din intuneric, caci multe vor fi. Tot ce se intampla este desertaciune.

9. Bucura-te, omule, cat esti tanar si inima ta sa fie vesela in zilele tineretii tale si mergi in caile inimii tale si dupa ce-ti arata ochii tai, dar sa stii ca, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa.

10. Alunga necazul din inima ta si departeaza suferintele de trupul tau, caci copilaria si tineretea sunt desertaciune.

Ecclesiastul 12

1. Adu-ti aminte de Ziditorul tau in zilele tineretii tale, inainte ca sa vina zilele de restriste si sa se apropie anii despre care vei zice: "N-am nici o placere de ei ..."

2. Inainte ca sa se intunece soarele si lumina si luna si stelele si ca norii sa mai vina dupa ploaie;

3. Atunci este vremea cand strajerii casei tremura si oamenii cei tari se incovoaie la pamant si cele ce macina nu mai lucreaza, caci sunt putine la numar si privitoarele de la ferestre se intuneca;

4. Si se inchid portile care dau spre ulita si se domoleste huruitul morii si te scoli la ciripitul de dimineata al pasarii si se potolesc toate cantaretele;

5. Si te temi sa mai urci colina si spaimele pandesc in cale si capul se face alb ca floarea de migdal si lacusta sprintena se face grea si toti mugurii s-au deschis, fiindca omul merge la locasul sau de veci si bocitoarele dau tarcoale pe ulita;

6. Mai inainte ca sa se rupa funia de argint si sa se sparga vasul de aur si sa se strice ulciorul la izvor si sa se sfarame roata fantanii,

7. Si ca pulberea sa se intoarca in pamant cum a fost, iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu, Care l-a dat.

8. Desertaciunea desertaciunilor, a zis Ecclesiastul, toate sunt desertaciuni!

9. Si pe langa ca Ecclesiastul a fost un intelept, el a mai invatat pe popor cunostinta si a cercetat si a privit cu luare aminte si a cules multe pilde.

10. Ecclesiastul s-a straduit sa gaseasca sfaturi folositoare si indrumari adevarate si sa le scrie intocmai.

11. Cuvintele celor intelepti sunt ca boldurile de imboldit dobitoacele si ca niste cuie infipte si ascutite si sunt date de un Pastor.

12. Si peste toate acestea, fiul meu, sa fii cu luare aminte: scrisul de carti este fara sfarsit, iar invatatura multa este oboseala pentru trup.

13. Iata pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecarui om.

14. Caci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.
Capitolul precedent